OBLIGÁȚIE, obligații, s. f. 1. Datorie, sarcină, îndatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. Hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și-i dă dreptul de a primi, pentru suma împrumutată, un anumit venit fix sub formă de dobândă. [Var.: obligațiúne s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis. Vezi definitia »

PIEZOGRAFÍE s. f. înregistrare grafică a presiunilor sau a solicitărilor vibratorii prin metoda piezoelectrică. (< fr. piézographie) Vezi definitia »

ORTOGRAFÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi privind scrierea corectă; aplicarea practică a acestor reguli. (< lat., gr. orthographia, fr. orthographie) Vezi definitia »

TERMOANESTEZÍE s.f. Termoanalgezie. [Gen. -iei. / < fr. thermoanesthésie]. Vezi definitia »

FALOPLASTÍE s. f. refacere chirurgicală a membrului viril. (< engl. phalloplasty) Vezi definitia »