rîjníță (-țe), s. f. 1. Moară mică în general acționată de un cal pentru a măcina grîu, porumb sau sare. – 2. Mașină mică de mînă pentru rîșnit boabe. – 3. Piuliță, pisălog. – 4. (Arg.) Ceas. – 5. (Arg.) Stomac, pipotă. – 6. (Arg.) Mașinărie. – Var. rîșniță. Sl. žrŭny „moară” (Giuglea, Dacor., V, 769-71), probabil prin intermediul unui dim. žrŭnica, cu metateză, cf. sl. žrŭnuvinica „roată de moară” (Cihac, II, 309). Der. din sl. rąčinica „mîner”, din rąka „mînă” (Tiktin), pare mai dificilă sematic. – Der. rîjni (var. rîșni), vb. (a măcina); rîjnițar, s. m. (vînzător de rîșnițe de cafea). Vezi definitia »

húță², húțe, s.f. (reg.) fiecare din fetele care gătesc mireasa; una din femeile care duc la mire cămașa acestuia. Vezi definitia »

ENDOCARDÍTĂ, endocardite, s. f. Boală care constă în inflamarea endocardului datorită unor agenți virotici sau microbieni. – Din fr. endocardite. Vezi definitia »

ASIMPTĂ?TĂ, asimptote, s. f. Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distan ă finită. – Fr. asymptote (<gr.). Vezi definitia »

FILÍPICĂ s. f. discurs violent, acuzator, împotriva cuiva. (< fr. philippique) Vezi definitia »