CORD² s. n. țesătură de urzeală din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare. (< germ. Kord, engl. cord, fr. corde) Vezi definitia »

TETRACÓRD s. n. 1. liră antică cu patru coarde. 2. fragment al unei game din patru sunete consecutive, ale cărui extreme formează o cvartă. (< fr. tétracorde) Vezi definitia »

CORD³(O)-, -CÓRD elem. „coardă, cordon anatomic”. (< fr. cord/o/-, -chorde, cf. lat. chorda, gr. khorde) Vezi definitia »

BEGÁRD s. m. membru al societăților mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecțiunii evanghelice. (< fr. bégard) Vezi definitia »

MONTANIÁRD adj. (Franțuzism) Muntenesc. // s.m. și f. 1. Membru al partidului cu vederi radicale, care ocupa partea cea mai înaltă (La Montagne) a sălii în care se țineau ședințele Convențiunii în timpul revoluției burgheze din Franța de la 1789. 2. (Rar) Muntean. [Pron. -ni-ard, scris și montagnard. / < fr. montagnard]. Vezi definitia »