ADAPTÁT, -Ă, adaptați, -te, adj. 1. Care a fost transformat pentru a corespunde anumitor cerințe sau pentru a fi întrebuințat în anumite împrejurări; care a devenit apt pentru ceva. 2. (Despre organisme) Care a suferit un proces de adaptare (2). 3. (Despre textele literare) Căruia i s-au adus modificări în vederea reprezentării lui pe scenă, a utilizării ca scenariu de film etc. – V. adapta. Vezi definitia »

LECTORÁT s. n. 1. funcția de lector¹ (1). 2. catedră universitară a unei țări în altă țară, în cadrul căreia profesori ai celei dintâi predau studenților din țara gazdă, o anume materie de învățământ. 3. grup de profesori din învățământul superior care predau o disciplină la o altă facultate decât aceea de care aparțin. (< germ. Lektorat) Vezi definitia »

CLORURÁT, -Ă, clorurați, -te, adj. (Despre substanțe) Supus acțiunii de clorurare. – V. clorura. Vezi definitia »

SAT, sate, s. n. 1. Așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura. ◊ Expr. Satul lui Cremene sau sat fără câini = loc fără stăpân, fără control, în care oricine poate face ce dorește. 2. Locuitorii dintr-un sat (1); sătenii, țăranii. ◊ Expr. A se supăra ca văcarul pe sat, se spune celui care se supără (fără motiv) pe altul, dar supărarea este spre propria lui pagubă. ♦ Țărănimea, cu specificul ei de viață economică și culturală. – Din lat. fossatum. Vezi definitia »

EDENTÁT, -Ă I. adj. fără dinți. II. s. n. pl. ordin de mamifere lipsite de dinți. (< fr. édenté/s/) Vezi definitia »