CLAUDICÁȚIE, claudicații, s. f. (Med.; rar) Șchiopătare. ♦ (Med.) Tulburare trecătoare a funcției unor organe. [Pr.: cla-u-] – Din lat. claudicatio, fr. claudication. Vezi definitia »

ACETONEMÍE s. f. prezența acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge. (< fr. acétonémie) Vezi definitia »

HELIOTERAPÍE s.f. Tratament care constă în expunerea corpului la acțiunea razelor solare. [Gen. -iei. / < fr. héliothérapie, cf. gr. helios – soare, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

SEISMONASTÍE, seismonastii, s. f. Mișcare a organelor unor plante superioare provocată de lovire sau de scuturare. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismonastie. Vezi definitia »

MIZANTROPÍE s. f. neîncredere, dispreț, ură față de oameni; tendință patologică de a evita societatea. (< fr. misanthropie) Vezi definitia »