TĂTĂÍT, -Ă, tătăiți, -te, adj. (Reg.) Care vorbește peltic. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

slăhușít, -ă, adj. (reg.) beat de cap, năucit. Vezi definitia »

DIATOMÍT s. n. Rocă sedimentară silicioasă formată în cea mai mare parte din resturile cochiliilor de diatomee. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatomite. Vezi definitia »

bandít (bandíți), s. m. – Tîlhar, răufăcător. It. bandito, de unde și fr. bandit. – Der. banditesc, adj.; banditism, s. n. Vezi definitia »

BĂCÍT s. n. 1. Ocupația baciului. 2. Partea din produsele stânii care i se dădea în trecut baciului drept remunerație. – Din baci + suf. -it. Vezi definitia »