moroslív, -ă, moroslívi, -e, adj. (reg.) 1. roșu-închis, negru-roșu. 2. solid, tare. 3. morocănos. 4. (s.f.) o femeie rea, murdară. 5. mamornic. Vezi definitia »

HORTATÍV, -Ă, hortativi, -e, adj. (Gram.; despre forme verbale sau despre propoziții) Care exprimă un îndemn, de îndemn. – Din lat. hortativus. Vezi definitia »

ABLATÍV s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, cauza etc. Ablativ absolut = construcție a limbii latine corespunzătoare unei propoziții circumstanțiale, în care subiectul și numele predicativ se pun la ablativ sau, când predicatul este verbal, verbul se trece la participiu, acordându-se în gen, număr și caz cu fostul subiect al propoziției secundare. [< lat. (casus) ablativus, cf. fr. ablatif]. Vezi definitia »

REITERATÍV, -Ă adj. Refăcut, repetat. [Pl. -vi, -ve. / < fr. réitératif]. Vezi definitia »

REVERSÍV, -Ă, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. – Din fr. réversif. Vezi definitia »