ȘERPÉSC, -EÁSCĂ, șerpești, adj. Care aparține șarpelui, referitor la șarpe, ca de șarpe, în formă de șarpe. ♦ Fig. (Despre ochi sau priviri) Ager, pătrunzător; p. ext. lipsit de sinceritate. ♦ Fig. Rău, perfid, viclean, înveninat. – Șarpe + suf. -esc. Vezi definitia »

MUNTENÉSC, -EÁSCĂ, muntenești, adj. 1. Care aparține Munteniei sau muntenilor (1), privitor la Muntenia sau la munteni, care provine din Muntenia. 2. De (la) munte. – Muntean + suf. -esc. Vezi definitia »

pădurésc, pădureáscă, !sint cuvinte romanesti? de cind in limba romana (a,e,i)sint inlocuite cu à,è,ì Vezi definitia »

ȘARLATANÉSC, -Ă adj. De șarlatan; pungășesc. [< fr. charlatanesque]. Vezi definitia »

GROTESC, â��Ă� I. adj. De un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. Categorie esteticĂ� reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. Gen de ornamentație de origine romanĂ�, reintrodus în epoca Renașterii, din picturĂ� sau sculpturĂ� decorativĂ� cu figuri grotești. 3. LiterĂ� de tipar fĂ�rĂ� piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptĂ�. III. s. f. (teatru) Gen de comedie. -Din fr. Grotesque, it. Grottesco Vezi definitia »