LĂSCÁIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în țările române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut nici un ban. [Pr.: -ca-ie. – Var.: lescáie, lețcáie, lițcáie s. f.] – Din ucr. ljackyj. Vezi definitia »

NECRECTOMÍE s. f. excizie a unui țesut necrozat. (< fr. nécrectomie) Vezi definitia »

COABITÁȚIE s.f. Coabitare. [Var. coabitațiune s.f. / cf. lat. cohabitatio, fr. cohabitation]. Vezi definitia »

TRANZÁCȚIE s. f. 1. înțelegere, învoială, convenție. 2. acord între două sau mai multe părți prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial, de bursă etc. (< fr., engl. transaction, lat. transactio) Vezi definitia »

NICTALOPÍE s.f. Afecțiune a ochiului datorită căreia bolnavul nu distinge bine lucrurile decât la o lumină slabă sau în timpul nopții. Gen. -iei. / < fr. nyclalopie]. Vezi definitia »