horșchi, horșchesc v. t. (intl., înv.) a fura. Vezi definitia »

machi, machesc v. r. a se îmbăta. Vezi definitia »

tumbeléchi (-iuri), s. n. – Tobă mică, semisferică, din fanfara turcească. Tc. (per.) tümbelek (Șeineanu, III, 125), cf. ngr. τουμπελέϰι, bg. tĭumbelek. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

ochi de apa, iaz Vezi definitia »

șúchi (-che), s. n. – Năucit, buimăcit, flușturatic. – Var. șuchet, șuchiat. Origine îndoielnică, cf. deșuchiat. După Pușcariu, Dacor., I, 243-4 și Scriban, din mag. süke(t) „surd”. – Der. șuchiană, s. f. (deșucheată, zănatică); șucheți, vb. refl. (a se zăpăci, a se deregla); șuchețenie, s. f. (nesăbuire, nesocotință, șmecherie). Cuvinte folosite în Mold. Vezi definitia »