PRELÚDIU s. n. 1. exercițiu muzical pentru acordarea instrumentului sau pentru antrenarea mâinilor ori vocii; (p. ext.) improvizație muzicală preliminară. 2. parte introductivă a unei compoziții muzicale. ◊ piesă care precedă o fugă, o tocată, un coral; prima parte a suitei. ◊ compoziție muzicală instrumentală independentă, cu un caracter și o structură foarte variate. ◊ lucrare simfonică, programatică. 3. ceea ce precedă, anunță (o acțiune). (< germ. Präludium, it. preludio, fr. prélude) Vezi definitia »

SANATÓRIU s.n. Instituție medicală (așezată într-un loc prielnic la munte, la mare etc.); spital adaptat mai ales pentru cura igieno-dietetică a tuberculozei; (în trecut) spital particular. [Pron. -riu. / < fr. sanatorium, cf. lat. sanatorius – care vindecă]. Vezi definitia »

STÁGIU s. n. 1. practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experiență în profesiunea sau specialitatea sa. ◊ vechime în muncă a unui angajat (începător). ♦ ~ militar = perioadă în care cineva își face serviciul militar. 2. perioadă, etapă, stagiu de pregătire; situație tranzitorie. (< fr. stage, lat. stagium) Vezi definitia »

concediu, concedii s. n. (intl.) perioadă de detenție. Vezi definitia »

SINCLINÓRIU s. n. structură de cute în formă de sinclinal. (< fr. synclinorium) Vezi definitia »