Definita cuvantului armonie
ARMONÍE s. f. 1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ◊ parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ♦ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu armonie
HÓSTIE s. f. 1. (la greci și la romani) jertfă adusă zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfă lui Dumnezeu. 2. (la catolici) azima împărtășaniei. 3. (fig.) victimă. (< fr. hostie, lat. hostia) Vezi definitia »
TEOFANÍE s.f. (Rel.) 1. Apariție sau manifestare a divinității în formă personală ori impersonală. 2. Obiect în care s-ar realiza manifestarea divină. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. it. teofania, gr. theophaneia – apariție a divinității]. Vezi definitia »
PORENCEFALÍE s.f. Boală la copii caracterizată prin existența unor cavități deschise la suprafața creierului. [Gen. -iei. / < fr. porencéphalie]. Vezi definitia »
ILUMINÁȚIE, iluminații, s. f. Iluminare puternică a unui oraș, a unei străzi etc. cu ocazia unei sărbători, a unei festivități; luminație. [Var.: iluminațiúne, -i s. f.] – Din fr. illumination, lat. illuminatio. Vezi definitia »
POLISTEMONÍE s. f. prezența în floare a numeroase verticile de stamine. (< fr. polystémonie) Vezi definitia »