Definita cuvantului armură
ARMÚRĂ s. f. 1. îmbrăcăminte de protecție din plăci de metal și zale, la războinicii medievali. 2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei țesături. 3. (muz.) totalitatea sunetelor de alterație la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură. (< fr. armure)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu armură
țárcă (-țắrci), s. f. – Coțofană (Pica caudata). Mag. szarka, din sl. svraka (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 429; Gáldi, Dict., 165), cf. slov. sraka, rus. soroka. În Trans. și Mold. Vezi definitia »
pușlaúcă, pușlaúce, s.f. (reg.) fată neserioasă, haimana. Vezi definitia »
hulúbă (hulúbe), s. f. – Prăjină prinsă de crucea căruței. – Var. hlobă, ulubă, h(o)loabă. Rut. och(o)loblja, pol. hołoble (Cihac, II, 139; Tiktin; DAR), din germ. kloben. – Der. hlobăna, vb. refl. (a se legăna). Vezi definitia »
TERMOSFÉRĂ s. f. Ionosferă. – Termo- + sferă. Vezi definitia »
LEMNISCÁTĂ s. f. curbă loc geometric al punctelor pentru care produsul distanțelor lor la două puncte fixe este constant. (< fr. lemniscate) Vezi definitia »