CÍCO s. n. 1. Băutură răcoritoare. 2. (Eliptic.) Sticlă, pahar etc. cu cico (1). – Ci[trice] + co[la]. Vezi definitia »

ALNICÓ s.n. Aliaj de aluminiu, nichel și cobalt. [< fr. alnico, cf. al(uminiu) + ni(chel) + co(balt)]. Vezi definitia »

STERCO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) fecale”, „de fecale”, „fecal”. [< fr., it. sterco-, cf. lat. stercus]. Vezi definitia »

ONCO- elem. „volum, masă”, „tumoare, tumefacție”. (< fr. onco-, cf. gr. onkos) Vezi definitia »

ROCOCÓ adj. invar. 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec. XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. – Din fr. rococo. Vezi definitia »