HIPERREFLÉXIE s. f. hiperreflectivitate. (< fr. hyperréflexie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

SPECTROMORFÍE, spectromorfii, s. f. „spectru” și „morphé”; 1. Concepție de analiză mobilă cu multiple aspecte de plurimorfism arhitectural. 2.(Muz.) Abordare analitică spectrală, ce pornește de la relevarea în sine, a bireferențialului de transcursivitate evaluantă -breșă / fluență, funcții / întreg-, explicitat prin investigări de natură relațională și procesuală, ale căror efecte morfice au ca rezultat un ansamblu de exprimări formale specifice unei aceleiași entități muzicale (ȚUȚUIANU, Teodor: Spectromorfii în partituri palestriniene și bachiene; Editura Vergiliu, București, 2005, pag. 10; ISBN 973-7600-05-3). Vezi definitia »

georafie Vezi definitia »

TOMOMANÍE s. f. 1. tendință maladivă de a executa intervenții chirurgicale. 2. tendință patologică de a fi supus la intervenții chirurgicale. (< tomo- + -manie²) Vezi definitia »