URGÍE, urgii, s. f. (Pop.) 1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De urgie = aducător de nenorocire. ♦ Dezlănțuire violentă de forțe ale naturii; prăpăd. 2. Comportare, faptă, manifestare de om dușmănos, furios etc.; ură, furie. – Lat. orgia. Vezi definitia »

ANEMOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu descrierea vânturilor. [< fr. anémographie, cf. gr. anemos – vânt, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

RESTRÍCȚIE s.f. Măsură de restrângere, de limitare a unui drept, a unei libertăți etc. ♦ Fără restricție = fără rezerve, pe deplin. [Gen. -iei, var. restricțiune s.f. / cf. fr. restriction, lat. restrictio]. Vezi definitia »

TELMATOLOGÍE s. f. ramură a hidrologiei care studiază mlaștinile. (< engl. telmatology) Vezi definitia »

filocalíe s. f. Culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși. (< fr. philocalie) Vezi definitia »