PIROTEHNÍE, (2) pirotehnii, s. f. 1. Tehnica fabricării și utilizării unor dispozitive, a unor materiale care servesc la aprinderea munițiilor, a armelor de foc, a unor substanțe explozibile, a artificiilor etc. 2. Fabrică de muniții. – Din fr. pyrotechnie. Vezi definitia »

INTERMODULÁȚIE s. f. modulație parazitară a unui semnal electric alternativ, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinarea diverselor componente ale semnalului. (< fr. intermodulation) Vezi definitia »

ATOMOTERAPÍE s. f. aplicare a izotopilor radioactivi în diagnosticare și tratament. (< atom + -terapie²) Vezi definitia »

ORTOMORFÍE s. f. (med.) disciplină care studiază diformitățile aparatului locomotor. (< fr. orthomorphie) Vezi definitia »

aerotaxáție (ți-e) s. f., art. aerotaxáția (-ți-a), g.-d. aerotaxáții, art. aerotaxáției Vezi definitia »