ALTERÁȚIE s. f. (muz.) modificare a înălțimii unui sunet cu ajutorul accidenților muzicali. (< fr. altération, lat. alteratio) Vezi definitia »

PRELÉCȚIE, prelecții, s. f. (Înv.) Prelegere. – Var. (după alte surse) prelecțiune. – Din lat. praelectio, -onis. Vezi definitia »

DISJÚNCȚIE s.f. (Rar) Despărțire, separare; diastază (2) [în DN]. ♦ Asindet. ♦ (Log.) Relație logică între două enunțuri; conectiv. [Gen. -iei, var. disjuncțiune s.f. / < lat. disiunctio, cf. fr. disjonction]. Vezi definitia »

TORACODINÍE s. f. nevralgie intercostală. (< fr. thoracodynie) Vezi definitia »

DECONGELÁȚIE, decongelații, s. f. Decongelare. [Var.: decongelațiúne s. f.] – Din fr. décongélation. Vezi definitia »