Definita cuvantului articulație
ARTICULÁȚIE s. f. 1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase. 2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax. 3. mod de a pronunța un sunet. (< fr. articulation, lat. articulatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu articulație
IDEÁȚIE s. f. proces psihic de formare și de înlănțuire a ideilor. (< fr. idéation) Vezi definitia »
ACROSINCARPÍE s. f. concreștere a fructului prin vârfurile lui. (< fr. acrosyncarpie) Vezi definitia »
PAPIROLOGÍE s. f. Ramură auxiliară a istoriei care studiază papirusurile sau, p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn și alte materiale. – Din fr. papyrologie. Vezi definitia »
CONFAREÁȚIE s. f. căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. (< fr. confarréation, lat. confarreatio) Vezi definitia »
simpatie, simpatii s. f. parteneră de flirt. Vezi definitia »