Definita cuvantului articulație
ARTICULÁȚIE s. f. 1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase. 2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax. 3. mod de a pronunța un sunet. (< fr. articulation, lat. articulatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu articulație
-CORÍE1 elem. core2(o)-. () Vezi definitia »
IONOGRAFÍE s. f. procedeu radiochimiografic bazat pe variațiile de intensitate a fasciculului de raze X în urma trecerii lui printr-un organ în activitate. (< fr. ionographie) Vezi definitia »
INGURGITÁȚIE, ingurgitații, s. f. (Rar) Ingurgitare. – Din fr. ingurgitation. Vezi definitia »
BAROTAXÍE s. f. reacție locomotorie a organismelor la modificările presiunii mediului. (< fr. barotaxie) Vezi definitia »
BIZARERÍE s. f. ciudățenie, extravaganță; fantezie. (< fr. bizarrerie) Vezi definitia »