NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reușesc toate; norocit (1). 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc + suf. -os. Vezi definitia »

PILÓS, -OÁSĂ adj. (Anat.) Referitor la păr, de păr, al părului. ♦ (Bot.; despre un organ) Acoperit cu păr. [Cf. fr. pileux, lat. pilosus < pilus – păr]. Vezi definitia »

APOLLONIOS din Rodos (c. 295-c. 215 î. Hr.), poet grec. Autor al epopeii „Argonauticele”, operă savantă, spirituală, un veritabil monument al literaturii elenistice. Vezi definitia »

scuipăciós, scuipăcioásă, adj. (înv.) care are salivă abundentă, care scuipă mult și des. Vezi definitia »

AFTÓS, -OÁSĂ adj. Cu afte. ◊ Febră aftoasă = boală caracteristică vitelor cornute, manifestată prin febră și urmată de o erupție pe mucoasa gurii și între unghii, putând fi transmisă și omului. [< fr. aphteux]. Vezi definitia »