BÚFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.; rar) Bufniță. [Var.: búhnă s. f.] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

morcoáșă, morcoáșe, s.f. (reg.) tinichea; unealtă proastă. Vezi definitia »

HÁNSĂ s.f. (Ist.) Asociație, companie comercială din evul mediu. [< germ. Hansa, cf. fr. hanse]. Vezi definitia »

șușeníță (-țe), s. f. – (Mold.) Fîșie, bandă. – Var. șușăniță. Sl. (sb.) šušiti „a usca”, bg. šušja „a usca”; s-a spus la început și continuă să se spună de preferință pentru fîșii de piele uscată, de carne uscată, cf. bg. šušenica „carne uscată”, sb. šušenica „smochină uscată”, sb. šušica „piele uscată”. Cf. șușnic, s. n. (Mold., Trans., uscător de fructe), din sb. šušnjak, rus. šušnica. Vezi definitia »

MÚFLĂ, mufle, s. f. 1. Cameră a unui cuptor industrial sau de laborator, cu pereți refractari, în care materialul supus încălzirii nu vine în contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. Dispozitiv construit din mai mulți scripeți, folosit pentru ridicarea greutăților mari. – Din fr. moufle. Vezi definitia »