SFÍNCTER, sfinctere, s. n. Mușchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter. Vezi definitia »

DICTIOPTÉR, -Ă adj. (despre insecte) cu aripi reticulate. (< fr. dictyoptère) Vezi definitia »

PATRULATÉR s.n. Poligon cu patru laturi; tetragon. [După lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère]. Vezi definitia »

SPINULIFÉR, -Ă adj. prevăzut cu spinuli. (< lat. spinulifer) Vezi definitia »

STRÉLER, strelere, s. n. Dispozitiv care servește la operația de filetare. – Din germ. Strähler. Vezi definitia »