RUPÉSTRU, -Ă adj. 1. (Despre plante) Care crește pe stânci, în locuri abrupte, pietroase. 2. Săpat sau înscris în stânci. ♦ Artă rupestră = denumire dată desenelor, picturilor etc. de pe pereții peșterilor sau de pe stânci. [< fr. rupestre, cf. lat. rupes – stâncă, peșteră]. Vezi definitia »

DENTIMÉTRU s.n. (Med.) Instrument folosit în chirurgia dentară pentru a măsura perimetrul dintelui la nivelul coletului. [< fr. dentimètre]. Vezi definitia »

MUSTOMÉTRU s. n. v. mustimetru. Vezi definitia »

EDOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea compresibilității unui pământ. [< fr. hédomètre]. Vezi definitia »

CILÍNDRU, (1, 2, 3, 4) cilindri, s. m. (5) cilindre, s. n. 1. S. m. Suprafață obținută prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însăși, astfel încât să se sprijine mereu pe o curbă închisă și fixă. 2. S. m. Corp geometric mărginit de un cilindru (1) și de două plane paralele. 3. S. m. Piesă cilindrică componentă a unor mașini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de mașină tubular în interiorul caruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la mașini cu abur, la compresoare etc.). 4. S. m. (În sintagma) Cilindru central = partea centrală a rădăcinilor și tulpinilor plantelor vasculare. 5. (Înv.) Joben. – Din fr. cylindre, lat. cylindrus. Vezi definitia »