PERFORÁȚIE, perforații, s. f. Perforare; (concr.) gaură făcută prin perforare. ♦ (Med.) Găurire a unui organ, a unui țesut, a unui os, a unei membrane în urma unui proces patologic; (concr.) gaură, orificiu astfel apărut. [Var.: perforațiúne s. f.] – Din fr. perforation. Vezi definitia »

IPOCRIZÍE s. f. atitudine de ipocrit; fățărnicie, prefăcătorie, falsitate. (< fr. hypocrisie) Vezi definitia »

PARANTELÍE s. f. fenomen optic constând dintr-o pată luminoasă rotundă, colorată, cu diametrul aproximativ egal cu al Soarelui, pe cercul parhelic. (< fr. paranthélie) Vezi definitia »

ACOLÍE s. f. absență sau diminuare a secreției biliare. (< fr. acholie) Vezi definitia »

DIPSOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament care limitează cantitatea de lichid ingerată de bolnav. [< fr. dipsothérapie, cf. gr. dipsa – sete, therapeia – tratament]. Vezi definitia »