SENZÁȚIE, senzații, s. f. 1. Reflectare nemijlocită a unor însușiri ale obiectelor din realitate ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț. Senzație vizuală. Senzație auditivă. ◊ Expr. A avea senzația că... = a simți, a i se părea că... ♦ Percepție. ♦ Simțire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzațional, impresionează în mod puternic simțurile, imaginația; ceea ce constituie un prilej de emoții violente. ◊ Loc. adj. De senzație = senzațional. ◊ Expr. A face senzație = a produce o impresie foarte puternică, a trezi un interes deosebit, a face vâlvă. [Var.: senzațiúne s. f.] – Din fr. sensation, lat. sensatio, -onis. Vezi definitia »

STOMATOLOGÍE s. f. Parte a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și bolile cavității bucale și ale anexelor ei, mai ales ale dinților. – Din fr. stomatologie. Vezi definitia »

TURCOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază limba, cultura și civilizația turcă. – Din germ. Turkologie. Vezi definitia »

SINAFÍE s.f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul, sau același cuvânt termină un vers și începe pe celălalt. ♦ Folosirea repetată a aceleiași conjuncții (copulative). V. polisindet. [Gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire]. Vezi definitia »

CHINEZITERAPÍE, chineziterapii, s. f. Terapeutică prin mișcare. – Din fr. kinésithérapie. Vezi definitia »