STRIGĂTÓR, -OÁRE, strigători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care strigă; fig. care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ◊ Expr. Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. S. m. (Înv. și pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ător. Vezi definitia »

SECRETÓR, -OÁRE, secretori, -oare, adj. (Fiziol.) Care secretează. Organ secretor. ◊ Țesut secretor = țesut vegetal alcătuit din celule dispuse izolat sau în straturi și care produce secreții. – Din fr. sécréteur. Vezi definitia »

GRANULATÓR s.n. Mașină folosită pentru transformarea în granule a unui material dur. [Cf. fr. granulateur]. Vezi definitia »

FALSIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite un fals. (< fr. falsificateur) Vezi definitia »

MOLCOMITÓR, -OÁRE, molcomitori, -oare, adj. (Pop.) Care liniștește, potolește, calmează. – Molcomi + suf. -tor. Vezi definitia »