PENITÉNȚĂ, penitențe, s. f. 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, p. ext. privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocăință. – Din lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza. Vezi definitia »

IMPERTINÉNȚĂ, impertinențe, s. f. Obrăznicie; insolență, nerușinare. – Din fr. impertinence. Vezi definitia »

CACOGENÉZĂ s. f. (biol.) 1. dezvoltare anormală a unui organ. 2. incapacitate de hibridare. (< fr. cacogenèse) Vezi definitia »

gheárbă, ghérbe, s.f. (reg.) mănunchi din trei fire de cânepă; vearbă. Vezi definitia »

CITOLÍZĂ, citolize, s. f. (Biol.) Proces de distrugere a integrității celulei. – Din fr. cytolyse. Vezi definitia »