ART DECÓ subst. Stil în design, popular între anii 1920 și 1930, caracterizat, în special, prin contururi scoase în evidență, forme geometrice și zigzagate și întrebuințarea de noi materiale, precum plasticul. [Pr. fr.: ar(t) decó] (din fr. art déco, din Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes = expoziție internațională de artă decorativă și industrială modernă, organizată la Paris, în Franța, în 1925; cf. engl. art deco) [Cuvinte străine (recent intrate în limbă), pp. 1046-1052; def., et. MW] Vezi definitia »

LEUCO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „alb”; „(referitor la) leucocite”. [Pron. le-u-, var. leuc-. / < fr. leuco-, cf. gr. leukos – alb]. Vezi definitia »

DISCO² adj. inv., s. n. (gen de muzică) de factură modernă, după care se dansează în discoteci. (< engl., fr. disco) Vezi definitia »

STERCO- elem. „fecale”. (< fr. sterco-, cf. lat. stercus) Vezi definitia »

PÓCO adv. (muz.) puțin. ♦ ~ a ~ = încetul cu încetul, treptat. (< it. poco) Vezi definitia »