iuș, iușuri, s.n. (reg.) Drept (de moștenire). Vezi definitia »

angîș (-șle), s. n. – Loitră la car. Tc. angic „car” (Șeineanu, I, 395). L de la pl. se explică prin forma pl. tc. angiclar. Vezi definitia »

păiúș, păiúșe, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. 2. paie rămase pe câmp după seceriș; păiș. 3. pai mic, păiuț de grâu; păiș. 4. loc pe care crește păișul. 5. (art.) numele unui joc de copii. Vezi definitia »

HÁMIȘ, -Ă, hamiși, -e, adj. (Reg.) Șiret, viclean, fals, prefăcut; răutăcios. – Din magh. hamis. Vezi definitia »

PIEPTĂNÚȘ, pieptănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui pieptene; pieptănaș, pieptenel. 2. (La pl.) Pieptene (2). – Pieptene + suf. -uș. Vezi definitia »