UNILATERÁL, -Ă adj. 1. Așezat pe o singură parte. 2. Care vede numai o singură latură a lucrurilor, care se rezumă la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. ♦ (Jur.; despre un contract) Care creează obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre un act juridic) Emanat de la o singură persoană. [< fr. unilatéral, cf. lat. unus – unul, latus – latură]. Vezi definitia »

PERLINGUÁL adv. (despre administrarea unor medicamente) pe limbă. (< fr., germ. perlingual) Vezi definitia »

AREÁL¹ s. n. arie¹ (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc. (< germ. Areal) Vezi definitia »

INTERSTIȚIÁL, -Ă adj. referitor la, de (la) interstițiu, care provine dintr-un interstițiu. ♦ țesut ~ = țesut conjunctiv care se află între elementele în funcțiune ale unui organ, masa lui principală. ◊ (despre răni etc.) localizat în țesutul conjunctiv sau în vasele de sânge ale unui organ. (< fr. interstitiel) Vezi definitia »

CORÁL, -Ă adj. 1. Referitor la cor; de cor. 2. Care cuprinde un ansamblu; unanim, de acord. 3. (Lit.; despre compuneri literare; op. individual, singular) Ale cărui motive, elemente, personaje etc. prezintă armonie, acordându-se ca vocile unui cor. // s.n., s.f. (Muz.) Compoziție muzicală (religioasă) cu structură strofică pentru cor. [Cf. it. corale]. Vezi definitia »