TRANSMUTÁȚIE s.f. Transformare a unui element chimic în altul, fie prin bombardament cu corpusculi de mare energie, fie pe cale naturală. ♦ (P. ext.) Schimbare, transformare. ♦ Transmutație genetică = schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutație radioactivă = dezintegrare radioactivă. [Gen. -iei. / cf. fr. transmutation, lat. transmutatio]. Vezi definitia »

CAULIFLORÍE, cauliflorii, s. f. (Bot.) Apariție a florilor direct pe tulpină, proprie unor arbori tropicali. [Pr.: cau-] – Din fr. cauliflorie. Vezi definitia »

a-i da cuiva muie expr. (obs.) a invita un partener la sex oral (la felație). Vezi definitia »

TRILATERÁȚIE s. f. metodă geodezică bazată pe măsurarea laturilor unui ansamblu de triunghiuri. (< fr. trilatération) Vezi definitia »

SPALAȚÍE s. f. reacție nucleară în care, în urma bombardării cu particule, din nucleul ciocnit se elimină mai mulți nucleoni. (< fr., engl. spallation) Vezi definitia »