HÁSPEL, haspeluri, s. n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor. 2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac. – Din germ. Haspel. Vezi definitia »

CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui cumnat. – Cumnat + suf. -el. Vezi definitia »

CERCĂNÉL, cercănele, s. n. Diminutiv al lui cearcăn. – Cearcăn + suf. -el. Vezi definitia »

cel mai tare om din lume este cel mai destept din toti cei aflati pe acets pamant,unul care este mare si tare . Vezi definitia »

PENÉL, peneluri, s. n. Pensulă mică, cu păr fin și suplu, cu care se pictează. ♦ Fig. Fel, mod, stil de a picta; măiestrie artistică (specifică unui pictor). – Din it. pennello. Vezi definitia »