Definita cuvantului asonanță
ASONÁNȚĂ s. f. 1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate. 2. repetare a aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. (< fr. assonance, it. assonanza)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu asonanță
FONTANÉLĂ s. f. spațiu neosificat în partea superioară a craniului unui nou-născut; moalele capului. (< fr. fontanelle, lat. fontanella) Vezi definitia »
PALEOCLÍMĂ s.f. Paleoclimat. [Et. incertă]. Vezi definitia »
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă1 + suf. -uță. Vezi definitia »
a vorbi ca o moară hodorogită / ca o moară stricată expr. a pălăvrăgi, a turui, a trăncăni întruna, agasându-i pe cei din jur. Vezi definitia »
RĂVĂȘEÁLĂ, răvășeli, s. f. Răvășire. – Răvăși + suf. -eală. Vezi definitia »