plágă (plắgi), s. f. – 1. Rană. – 2. Flagel, calamitate. – Mr. pleagă. Lat. plaga (Pușcariu 1331; REW 6562), dar caracterul popular al cuvîntului este cam îndoielnic; cf. totuși mr., alb. pljagë. – Der. plăguit (var. pleguit), adj. (rănit), înv., în Banat. Vezi definitia »

SCHÉMĂ, scheme, s. f. 1. Plan redus la câteva linii sau idei generale principale, care permite o vedere de ansamblu asupra unei lucrări. 2. Reprezentare grafică simplificată a elementelor sau caracteristicilor structurii unui aparat, ale unei mașini, ale unei instalații, ale unui proces etc. ◊ (Tehn.) Schemă bloc = reprezentare schematică simplă a unui aparat, sistem sau instalație, prin blocuri funcționale, folosită pentru studiul principiilor de funcționare ale acestora. Schemă logică = organigramă. 3. Tabel cuprinzând denumirea posturilor și a salariilor respective dintr-o instituție sau dintr-o întreprindere. – Din fr. schème, lat. schema. Vezi definitia »

PRETÚRĂ s.f. 1. (Ist.; la romani) Demnitatea și funcția de pretor. 2. (În trecut) Serviciul pretorului (3); local unde funcționa acest serviciu. [< lat. praetura, cf. fr. préture]. Vezi definitia »

ANDROPÁUZĂ, andropauze s. f. (Fiziol.) Perioadă de involuție a funcției testiculare, însoțită de tulburări neurovegetative. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. adropause (după pauză). Vezi definitia »

CIOROPÍNĂ, cioropine, s. f. (Peior.; pop.) Țigan. – Cf. cioroi și arap. Vezi definitia »