ÚNCIE s.f. 1. A douăsprezecea parte dintr-o livră la romani. 2. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 28,349 g, folosită în țările anglo-saxone. [Gen. -iei. / cf. lat. uncia, fr. once]. Vezi definitia »

HIPERMNEZÍE s. f. excitație excesivă, patologică a memoriei. (< fr. hypermnésie) Vezi definitia »

PARTENOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen de dezvoltare a ovarului fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a lui în fruct lipsit de semințe. [Gen. -iei. / < fr. parthénocarpie, cf. gr. parthenos – fecioară, karpos – fruct]. Vezi definitia »

ENTEROPLEXÍE s. f. anastomoză a două segmente de intestin. (< fr. entéroplexie) Vezi definitia »

SINCRONOGAMÍE s. f. maturizare simultană a florilor mascule și femele pe aceeași plantă. (< fr. synchronogamie) Vezi definitia »