ETERNÍT s. n. (Constr.) Azbociment. – Din germ. Eternit, fr. éternit. Vezi definitia »

ORGANOLÍT, organolite, s. n. (Geol.) Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanțe organice. – Cf. fr. organolithien. Vezi definitia »

FILÍT s.n. Rocă metamorfică de culori variate și cu șistozitate pronunțată, care ia naștere din metamorfozarea argilelor. [< it. filite]. Vezi definitia »

PRETERÍT, preterite, s. n. (Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. prétérit, lat. praeteritum. Vezi definitia »

pe muchie de cuțit expr. într-o situație foarte critică; în primejdie; în echilibru precar. Vezi definitia »