SELENOLOGÍE s. f. parte a astronomiei care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția ei în timp. (< fr. sélénologie) Vezi definitia »

POLIFONÍE, polilonii, s. f. Artă și știință a suprapunerii coordonate a mai multor linii melodice care se află în relații armonice, fără ca în ansamblu ele să-și piardă individualitatea melodică; p. restr. contrapunct. – Din fr. polyphonie. Vezi definitia »

SEISMOLOGÍE s. f. ramură a geofizicii care studiază fenomenele seismice. (< fr. séismologie) Vezi definitia »

EXPLORÁȚIE, explorații, s. f. (Rar) Explorare. – Din fr. exploration, lat. exploratio. Vezi definitia »

HIPERCROMÍE s. f. 1. pigmentație exagerată a pielii. 2. creșterea conținutului de globule roșii din hemoglobină. (< fr. hyperchromie) Vezi definitia »