balgíu, balgíi, s.m. (înv.) turc strângător de miere pentru Poarta Otomană. Vezi definitia »

PARLAGÍU, parlagii, s. m. Măcelar care taie vitele de consum la abator. – Din tc. parlacı. Vezi definitia »

polihróniu (-ii), s. n. – Formulă înv. de felicitare. Ngr. πολυχρόνιον „mulți ani (de viață)”. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

SOLSTÍȚIU s. n. fiecare dintre cele două momente ale anului (2¹ iunie și 2² decembrie) când Pământul se găsește la cea mai mare distanță de Soare și care marchează ziua (respectiv noaptea) cea mai lungă. (< fr. solstice, lat. solstitium) Vezi definitia »

filalíu s. m. – Pînză fină. Tc. fileli (Șeineanu, II, 171; Lokotsch 606), de la Tafilalet „Tafilete”. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »