OBLIGÁȚIE, obligații, s. f. 1. Datorie, sarcină, îndatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. Hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor și-i dă dreptul de a primi, pentru suma împrumutată, un anumit venit fix sub formă de dobândă. [Var.: obligațiúne s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis. Vezi definitia »

HIPOPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă a unui organ sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. hypoplasie, cf. gr. hypo – sub, plassein – a forma]. Vezi definitia »

ABITÁȚIE s. f. (Jur.) Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d']habitation. Vezi definitia »

stărpăríe, stărpăríi, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv) oi sterpe. 2. loc îngrădit la stână folosit ca adăpost pentru oile sterpe, miei și berbeci; sterpar. Vezi definitia »

FISTULOTOMÍE s. f. secționare operatorie a unei fistule. (< fr. fistulotomie) Vezi definitia »