OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S. f. Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique. Vezi definitia »

PATOGNOMÓNIC, -Ă adj. (despre simptome) caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate stabili diagnosticul. (< fr. pathognomonique) Vezi definitia »

LIMNÉTIC, -Ă adj. (despre organisme vegetale) care trăiește în lacuri, bălți sau locuri mlăștinoase; limnicol. (< fr. limnétique) Vezi definitia »

RADIOFÓNIC, -Ă, radiofonici, -ce, adj. Care aparține radiofoniei, privitor la radiofonie, care utilizează radiofonia. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophonique. Vezi definitia »

MOLIBDÉNIC adj. (În sintagma) Acid molibdenic = acid oxigenat al molibdenului. – Molibden + suf. -ic. Vezi definitia »