OSTRACÍSM s. n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atena, prin care un cetățean, considerat primejdios pentru libertatea și securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuție, ostracizare. – Din fr. ostracisme. Vezi definitia »

PROFESIONALÍSM, profesionalisme, s. n. (Rar) 1. Profesionism. ♦ Conștiință profesională. 2. Cuvânt care aparține unui limbaj profesional. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnalisme. Vezi definitia »

HIPOCORTICÍSM s. n. ansamblu de tulburări provocate de o secreție insuficientă a corticosuprarenalei. (< fr. hypocorticisme) Vezi definitia »

ORBILIANÍSM s. n. folosire a pedepselor corporale în educație. (< fr. orbilianisme) Vezi definitia »

APRIORÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia ar exista cunoștințe apriorice. [Pr.: -pri-o-] – Din germ. Apriorismus, fr. apriorisme. Vezi definitia »