sfeșnicél, sfeșnicéle, s.n. (reg.) 1. șfeșnic mic, șfeșnicuț. 2. plantă cu tulpina foarte scurtă și cu o singură floare albastră-azurie; cupă. Vezi definitia »

model țipar Vezi definitia »

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. Vezi definitia »

STIGLEȚÉL s. m. v. sticlețel. Vezi definitia »

NÍCHEL s. n. metal feromagnetic alb-cenușiu, inoxidabil, asemănător fierului, folosit la fabricarea aliajelor de oțel speciale, a instrumentelor medicale etc. (< fr. nickel, germ. Nickel) Vezi definitia »