PLACÁJ, placaje, s. n. 1. Semifabricat din lemn în formă de placă, realizat prin încleierea sub presiune a unui număr de obicei impar de foi de furnir suprapuse, întrebuințat la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a ambarcațiunilor etc. ♦ Înveliș de piatră, de cărămidă, de sticlă, de lemn etc. cu care se acoperă unele elemente de construcție sau unele obiecte spre a le proteja împotriva agenților externi sau spre a le înfrumuseța aspectul. 2. Placare. 3. (La jocul de rugbi) Oprire din acțiune a unui jucător prin imobilizarea lui cu mâinile. – Din fr. placage, plaquage. Vezi definitia »

VITRÁJ, vitrajuri, s. n. (Rar) Perete de geam; geamlâc. ♦ Marchiză (închisă cu geamuri). ♦ Totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. [Pl. și: vitraje] – Din fr. vitrage. Vezi definitia »

CANOTÁJ s.n. Sportul vâslitului. ◊ Canotaj academic = sport nautic care se practică pe schifuri și pe giguri. [< fr. canotage]. Vezi definitia »

GARÁJ, garaje, s. n. 1. Clădire sau încăpere (special amenajată) pentru adăpostirea (și întreținerea ori repararea) autovehiculelor. 2. (în sintagma) Linie de garaj = linie ferată pe care sunt dirijate vagoanele când trebuie să staționeze mai multă vreme într-o gară sau care face legătura între locul de încărcare și descărcare a vagoanelor și liniile pe care circulă efectiv trenurile. – Din fr. garage. Vezi definitia »

GRAMÁJ s.n. Greutate exprimată în grame, pe care trebuie s-o aibă o parte dintr-un material. [< gram + -aj]. Vezi definitia »