APOZÍȚIE s. f. 1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ. ◊ orice construcție sintactică de tip apozițional. 2. (biol.) creștere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi. (< fr. apposition, lat. appositio) Vezi definitia »

APOPLEXÍE s.f. Suprimare subită a funcțiilor unui organ, a mișcării și a sensibilității, cauzată de o hemoragie cerebrală sau de astuparea unui vas capilar, fără ca respirația și circulația să fie întrerupte. [Gen. -iei. / < fr. apoplexie, cf. lat., gr. apoplexia]. Vezi definitia »

STROBOSCOPÍE s. f. (Fiz.) Metodă de observare a corpurilor aflate în mișcare periodică. – Din fr. stroboscopie. Vezi definitia »

femeie usuratica Vezi definitia »

CEACLÍE, ceaclii, s. f. (Reg.) Patină² (1). – Cf. ceaglă. Vezi definitia »