PSALMODÍE s. f. mod de a cânta, de a recita psalmi; (p. ext.) fel monoton de a citi, de a declama. (< fr. psalmodie) Vezi definitia »

MODIFICÁȚIE s. f. 1. modificare. 2. (biol.) variație neereditară provocată de influența condițiilor de mediu. (< fr. modification, lat. modificatio) Vezi definitia »

DIAFONÍE s. f. 1. trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o altă cale. 2. acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta corespunzătoare acestuia. 3. muzică veche pe două voci. (< fr. diaphonie) Vezi definitia »

PAPIROLOGÍE s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul papirusurilor egiptene și grecești, precum și al documentelor scrise pe pergament, lemn sau alte materiale. [Gen. -iei. / < fr. papyrologie, cf. gr. papyros – papirus, logos – studiu]. Vezi definitia »

MIZERÁȚIE s. f. milă. (< fr. misération, lat. miseratio) Vezi definitia »