NEGUSTORÍE, negustorii, s. f. 1. (La sg.) Activitate economică (particulară) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negoț, comerț (particular). 2. Afacere, întreprindere comercială. [Var.: (înv. și reg.) neguțătoríe s. f.] – Negustor + suf. -ie. Vezi definitia »

PATOFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază disfuncțiile organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. pathophysiologie. Vezi definitia »

XENOPATÍE s. f. delir în care bolnavul e convins că se acționează asupra sa de la distanță prin sugestie, hipnoză etc. (< fr. xénopathie) Vezi definitia »

CONFRUNTÁȚIE s. f. confruntare. (< fr. confrontation, lat. confrontatio) Vezi definitia »

DIAZOREÁCȚIE s. f. reacție prezentată de unele urine patologice, care se colorează în roșu la adiția unor diazoreactivi. (< fr. diazo-réaction) Vezi definitia »