cerestéu s.n. (reg.) ferăstrău. Vezi definitia »

bovidéu s. n., pl. bovidée Vezi definitia »

ipogéu s.n. (înv.) construcție subterană unde cei vechi își depuneau morții. Vezi definitia »

restéu (restéie), s. n. – Cui cu care se închide jugul. – Var. răsteu, restei, restel. Mag. ereszto „care dă drumul” (Scriban; Gáldi, Dict., 95). Legătura cu sl. rastaviti „a separa”, bg. razstav „separare” (Cihac, II, 364; Conev 70) sau cu lat. rastĕllus (Tiktin) este dubioasă. Vezi definitia »

PERONÉU, peronee, s. n. Os lung și subțire al scheletului (uman), situat între genunchi și gleznă, care se articulează cu tibia și cu metatarsul, împreună cu care formează scheletul gambei. – Din fr. péroné. Vezi definitia »