FLAMBOAIÁNT, -Ă, flamboaianți, -te, adj. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, îmbogățirea și delicatețea decorului, ale cărui contururi sugerează forma flăcării.[Pr.: -boa-iant (în DN flamboiant)] – Din fr. flamboyant. Vezi definitia »

CONVÉNT s.n. 1. Întrunire a membrilor cu drept de vot ai unei mănăstiri sau ai unui ordin călugăresc. ♦ For suprem în biserica protestantă, compus din clerici și laici. 2. Adunare generală a francmasonilor. [Pl. -turi. / < lat. conventus, cf. fr., engl. convent]. Vezi definitia »

AMPATAMÉNT s. n. 1. distanța dintre axele osiilor externe ale unui vehicul. 2. soclu de zidărie. (< fr. empattement) Vezi definitia »

FABRICÁNT, -Ă s. m. f. cel care fabrică ceva. ◊ proprietar al unei fabrici. (< fr. fabricant) Vezi definitia »

AMBRANȘAMÉNT, ambranșamente, s. n. Ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc. – După fr. embranchement. Vezi definitia »