ANAFORÁ, anaforale, s. f. (În Moldova și în Țara Românească, în sec. XVIII – XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anafora. Vezi definitia »

TÉMPERA¹ s. f procedeu în tehnica picturii prin amestecarea culorii cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase; culoarea însăși. ◊ pictura realizată. (< it. tempera) Vezi definitia »

DECUPRÁ vb. I. tr. (Poligr.) A înlătura stratul de cupru depus pe stereotipe. [Et. incertă]. Vezi definitia »

REITERÁ vb. I. tr. (Rar) A face din nou ceea ce s-a mai făcut, a repeta. [< fr. réitérer]. Vezi definitia »

CONCENTRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un singur loc, într-un anumit centru. 2. tr. A chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire. 3. refl. A-și aținti privirea, a-și încorda atenția într-un anumit punct, către ceva; a fi absorbit de ceva. 4. tr. A mări procentul unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. tr. A separa părțile cu minereuri utile din minereul brut. [< fr. concentrer, cf. it. concentrare]. Vezi definitia »